Cheltuielile de judecată: cine plătește și cum se recuperează

Ce sunt cheltuielile de judecată?

Cheltuielile de judecată (art. 451-455 NCPC) sunt sumele suportate de părți pentru desfășurarea procesului. Cele mai frecvente:

• Taxa judiciară de timbru: plătită statului la introducerea cererii.
• Onorariul de avocat: plătit conform contractului de asistență juridică.
• Onorariul expertului judiciar.
• Cheltuieli de transport, cazare ale martorilor.
• Onorariul executorului judecătoresc.

Principiul: partea care pierde plătește

Art. 453 NCPC: instanța obligă partea care a pierdut procesul să plătească cheltuielile de judecată ale celeilalte părți, dacă acestea au fost solicitate și dovedite. Nu se acordă din oficiu.

La admitere în parte, cheltuielile se compensează proporțional cu admiterea (art. 453 alin. 2 NCPC).

Limitarea onorariului de avocat

Instanța poate reduce onorariul de avocat solicitat dacă îl consideră vădit disproporționat față de valoarea sau complexitatea cauzei (art. 451 alin. 2 NCPC). Reducerea trebuie motivată: nu se poate face arbitrar. Onorariul redus rămâne totuși în sarcina clientului față de avocatul său.

Cum se solicită

Cererea de acordare a cheltuielilor se formulează la ultimul termen de judecată, cel târziu. Se dovesc cu: chitanțe, facturi, contract de asistență juridică, bon de transport. Cheltuielile nedovedite nu se acordă.

Cheltuielile în calea de atac

Dacă apelul este respins, apelantul suportă cheltuielile de judecată din apel ale intimatului. Dacă este admis și cauza se trimite spre rejudecare, cheltuielile se acordă de instanța de rejudecare.