Acceptarea moștenirii: termen 1 an

Când se deschide succesiunea?

Succesiunea se deschide la data decesului persoanei al cărei patrimoniu se moștenește (art. 954 alin. 1 din Codul civil). Locul deschiderii este ultimul domiciliu al defunctului: este și locul în care va fi competent notarul sau judecătoria pentru dezbaterea succesorală.

Termenul de opțiune succesorală

Articolul 1.103 alin. 1 Cod civil stabilește termenul: 1 an de la data deschiderii succesiunii. În acest interval, fiecare succesibil poate:

• să accepte moștenirea (expres sau tacit);
• să renunțe la moștenire;
• să nu facă nimic: caz în care, la împlinirea termenului, este considerat că a renunțat (art. 1.112).

Termenul curge automat: nu trebuie comunicat nimănui. De aceea, mulți moștenitori pierd moștenirea fără să știe că au avut un termen.

Acceptarea expresă

Acceptarea expresă se face printr-o declarație scrisă, autentică sau sub semnătură privată, prin care succesibilul își însușește calitatea de moștenitor (art. 1.108 alin. 2). Declarația poate fi dată în fața notarului public, în cadrul procedurii succesorale notariale.

Acceptarea tacită

Acceptarea tacită rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul nu l-ar fi putut săvârși decât în calitate de moștenitor (art. 1.108 alin. 3). Exemple frecvente:

1. plata unor datorii ale defunctului din bunurile succesiunii;
2. vânzarea sau înstrăinarea unui bun din masa succesorală;
3. perceperea fructelor (chirii, dividende) bunurilor succesorale;
4. introducerea unei acțiuni în justiție privind un bun al succesiunii.

Anumite acte de conservare sau de administrare provizorie nu valorează acceptare (art. 1.110): inventarierea bunurilor, plata cheltuielilor de înmormântare, încasarea unor venituri pentru evitarea pierderii lor.

Acceptarea pură și simplă vs. sub beneficiu de inventar

Diferența este crucială pentru moștenitorii care nu cunosc starea pasivului succesiunii:

• Acceptarea pură și simplă: moștenitorul răspunde pentru datoriile succesiunii cu propriul patrimoniu, dincolo de valoarea bunurilor moștenite;
• Acceptarea sub beneficiu de inventar: moștenitorul răspunde doar în limita activului succesoral. Se obține printr-o declarație notarială și impune un inventar al bunurilor.

Acceptarea sub beneficiu de inventar este recomandată când defunctul putea avea datorii necunoscute (împrumuturi, fidejusiuni, taxe restante).

Procedura succesorală: la notar sau la instanță?

Regula este dezbaterea succesorală la notarul public, prin procedură necontencioasă. Notarul emite certificatul de moștenitor, document care atestă calitatea moștenitorilor și cota fiecăruia. Dezbaterea ajunge la instanță doar dacă există neînțelegeri între moștenitori: atunci se introduce acțiunea de partaj judiciar.

Repunerea în termen

Articolul 1.103 alin. 2 prevede o excepție: succesibilul poate cere repunerea în termenul de opțiune dacă dovedește că a fost împiedicat să accepte din motive temeinice, neimputabile. Cererea se face în 6 luni de la încetarea cauzei împiedicării. Dosarul se judecă la judecătoria de la locul deschiderii succesiunii. Detalii oficiale pe uniuneanotarilor.ro.