Tranzacția judiciară — cum se încheie și ce titlu executoriu oferă

Ce este tranzacția judiciară?

Tranzacția judiciară (art. 438–441 NCPC) este contractul prin care părțile, prin concesii reciproce, sting un litigiu aflat pe rolul instanței. Instanța ia act de tranzacție și pronunță o hotărâre de expedient, care are valoarea unui titlu executoriu — poate fi pusă direct în executare silită dacă una dintre părți nu respectă înțelegerea.

Avantajele față de judecata pe fond

• Rapiditate: dosarul se închide imediat, fără așteptarea hotărârii și a comunicării ei.
• Titlu executoriu: hotărârea de expedient poate fi pusă în executare la fel ca orice altă hotărâre judecătorească.
• Economie de cheltuieli: taxa de timbru se restituie 50% (OUG 80/2013 art. 23).
• Confidențialitate: clauzele tranzacției nu sunt detaliate în hotărâre dacă nu se solicită.

Procedura

1. Părțile negociază și semnează înscrisul de tranzacție (poate fi autentificat notarial sau în formă privată).
2. Se depune la instanță cererea de consfințire a tranzacției.
3. Instanța verifică legalitatea clauzelor și că nu se încalcă drepturi terților sau norme de ordine publică.
4. Se pronunță hotărârea de consfințire în ședință publică.

Când instanța poate refuza?

Instanța refuză să consfințească tranzacția dacă:

• clauzele sunt contrare legii sau ordinii publice;
• tranzacția afectează drepturile unor terți necitați;
• obiectul tranzacției este un drept indisponibil (ex: drepturi personale nepatrimoniale).

Tranzacția judiciară se deosebește de achiesarea pârâtului prin faptul că implică concesii de ambele părți, nu recunoașterea unilaterală a pretențiilor reclamantului.