Excepția prescripției extinctive: cum se invocă și ce efecte produce
Excepția prescripției extinctive se invocă atunci când reclamantul a așteptat prea mult înainte de a da în judecată. Dacă este admisă, cererea se respinge fără a fi judecată pe fond.
Definiție
Ce este prescripția extinctivă?
Prescripția extinctivă (reglementată de Legea nr. 287/2009: Noul Cod Civil, art. 2500-2544) stinge dreptul la acțiune în justiție dacă titularul dreptului nu l-a exercitat în termenul prevăzut de lege. Dreptul subiectiv rămâne, dar nu mai poate fi valorificat prin constrângere judiciară.
Termene principale
- 3 ani: termenul general de prescripție (art. 2517 NCC).
- 10 ani: acțiunile reale imobiliare, drepturile reale principale (art. 2518 NCC).
- 2 ani: răspundere pentru vicii ascunse (art. 2519 NCC).
- 1 an: anumite acțiuni speciale (cambie, cec, bilet la ordin).
Cum se invocă excepția?
Excepția prescripției este o excepție peremptorie de fond: dacă este admisă, cererea se respinge ca prescrisă, fără judecată pe fond. Se invocă de pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată la care pârâtul este legal citat. Invocarea ulterioară este inadmisibilă.
Instanța poate invoca prescripția din oficiu numai în materia drepturilor de care părțile nu pot dispune (ex: acțiuni de stare civilă).
Întreruperea și suspendarea prescripției
Prescripția se întrerupe prin: recunoașterea dreptului de către debitor, introducerea cererii de chemare în judecată, punerea în întârziere. La întrerupere, un termen nou, integral, începe să curgă.
Prescripția se suspendă (se oprește temporar fără a se pierde timpul scurs) în situații prevăzute de lege: forță majoră, raportul dintre soți, minoritatea titularului etc.
Dacă urmăriți un dosar pe StatusDosar.ro și vedeți soluția „respinge ca prescrisă", înseamnă că excepția prescripției a fost admisă. Consultați ghidul nostru despre soluțiile de respingere pentru mai multe detalii.
Întrebări frecvente
De regulă, de la data la care titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului la acțiune (art. 2523 NCC). Data exactă depinde de natura dreptului.
Nu, în principiu. Prescripția este o excepție relativă: trebuie invocată de pârât. Instanța o poate ridica din oficiu numai dacă este vorba de drepturi asupra cărora părțile nu pot dispune.
Prescripția stinge dreptul la acțiune (dreptul de a cere constrângerea judiciară), nu dreptul subiectiv în sine. Dacă debitorul plătește voluntar după prescripție, nu poate cere restituirea ca plată nedatorată.
Ai un dosar pe rol?
Caută-ți dosarul. Pe pagina lui alegi cum vrei să-l urmărești.