Intervenția voluntară — cum intri într-un dosar în care nu ești parte
Intervenția voluntară permite unui terț să intre dintr-o proprie inițiativă într-un dosar în curs, fie pentru a-și apăra propriile drepturi (principală), fie pentru a sprijini una dintre părți (accesorie).
Definiţie
Ce este intervenția voluntară?
Intervenția voluntară (art. 61–67 NCPC) este cererea unui terț de a intra dintr-o proprie inițiativă în procesul pendinte între alte persoane. Există două forme distincte:
Intervenția principală
Terțul intervine pentru a-și valorifica un drept propriu față de una sau ambele părți. Exemple: proprietarul real al unui bun disputat între reclamant și pârât intervine pentru a-și apăra titlul de proprietate.
- Se poate formula numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor.
- Cererea se judecă odată cu cererea principală.
- Intervenientul principal are aceleași drepturi procedurale ca reclamantul.
Intervenția accesorie
Terțul intervine pentru a sprijini una dintre părți, fără a formula pretenții proprii. Exemple: asiguratorul intră în dosar pentru a sprijini asiguratul; asociatul intră pentru a sprijini societatea pârâtă.
- Se poate formula în orice fază procesuală, inclusiv în apel și recurs.
- Intervenientul accesoriu nu poate face acte procesuale contrare intereselor părții sprijinite.
Admisibilitatea cererii de intervenție
Instanța verifică admisibilitatea în principiu (într-o ședință separată sau la același termen). Cererea poate fi respinsă dacă nu există legătură suficientă cu obiectul procesului principal sau dacă urmărește tergiversarea judecății.
Ai un dosar pe rol?
Primești notificări automate la orice modificare — termen nou, soluție pronunțată, schimbare stadiu. Gratuit pentru primul dosar.