Excepția de litispendență — două procese identice, o soluție
Litispendența intervine când același litigiu (aceleași părți, obiect și cauză) este pe rolul a două instanțe în același timp. Dosarul mai nou se trimite la instanța mai veche.
Definiţie
Ce este litispendența?
Litispendența (art. 138 NCPC) apare atunci când aceeași pricină — cu aceleași părți, același obiect și același temei juridic — se judecă în același timp la două instanțe diferite. Soluția: instanța mai nou sesizată se dezînvestește și trimite dosarul la instanța mai veche, evitând hotărâri contradictorii.
Condiții de aplicare
Trebuie îndeplinite cumulativ:
- Identitate de părți (aceleași persoane, nu contează dacă poziția procesuală e inversată — reclamant în un dosar, pârât în altul).
- Identitate de obiect (același drept pretins).
- Identitate de cauză (același temei juridic).
- Ambele dosare să fie în curs de judecată (nu unul deja soluționat — acolo operează excepția lucrului judecat).
Procedura
- Excepția se invocă de parte sau de instanță din oficiu, la prima zi de înfățișare.
- Instanța mai recent sesizată se dezînvestește și trimite dosarul la instanța anterior sesizată.
- Dacă instanțele sunt de același grad, dosarul se trimite la prima instanță sesizată.
- Dacă sunt de grade diferite, dosarul se trimite la instanța superioară.
Diferența față de excepția lucrului judecat
Litispendența = ambele dosare sunt în curs. Lucrul judecat = unul dintre dosare este deja soluționat definitiv. Efectul litispendenței este trimiterea — efectul lucrului judecat este respingerea noii cereri.
Ai un dosar pe rol?
Primești notificări automate la orice modificare — termen nou, soluție pronunțată, schimbare stadiu. Gratuit pentru primul dosar.