Acțiunea în revendicare — recuperarea bunului de la posesor

Ce este acțiunea în revendicare?

Acțiunea în revendicare este reglementată de art. 563-566 din Codul civil. Este acțiunea reală prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar restituirea bunului. Spre deosebire de o acțiune personală (bazată pe contract sau delict), revendicarea izvorăște direct din dreptul de proprietate.

Pentru a câștiga, reclamantul trebuie să dovedească două elemente: că este proprietarul bunului și că pârâtul deține bunul fără drept.

Cine poate revendica?

• proprietarul exclusiv;
• coproprietarii (oricare dintre ei poate revendica de la un terț întregul bun, în beneficiul tuturor);
• nudul proprietar (împotriva uzufructuarului care abuzează);
• moștenitorul, după dezbaterea succesorală.

Dovada dreptului de proprietate

În practică, dovada proprietății este cea mai grea parte:

1. Pentru imobile — extras de carte funciară actualizat, cu mențiunea calității de proprietar tabular. Cartea funciară face dovada absolută a dreptului în relațiile cu terții.
2. Pentru bunuri mobile — facturi, contracte de vânzare, acte de donație, expertize. Aici se aplică regula art. 935 Cod civil: posesia de bună-credință echivalează cu titlul de proprietate, ceea ce face revendicarea bunurilor mobile mai dificilă.

Imprescriptibilitatea pentru imobile

Articolul 563 alin. 2 Cod civil prevede expres: dreptul la acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibil. Cu alte cuvinte, oricât timp ar trece, proprietarul își poate revendica bunul. Excepție face dobândirea prin uzucapiune de către posesor — uzucapiunea de 10 ani (cu just titlu și bună-credință) sau de 30 de ani (fără titlu).

Pentru bunurile mobile, acțiunea se poate prescrie în termenul general de 10 ani și este puternic limitată de art. 935 (posesia valorează titlu).

Procedura

Acțiunea se introduce la judecătoria sau tribunalul, în funcție de valoarea bunului (limita actuală: 200.000 lei pentru competența judecătoriei). Pentru imobile, instanța competentă este cea de la locul situării imobilului. Cererea se timbrează la valoare — vedeți articolul nostru despre taxa de timbru.

Efectele admiterii

Dacă instanța admite acțiunea, dispune restituirea bunului către proprietar. În plus, posesorul de rea-credință (care știa că nu are drept) este obligat să restituie și fructele percepute (chirii, recolte) și să răspundă pentru deteriorarea bunului. Posesorul de bună-credință restituie doar fructele percepute după cererea de chemare în judecată.

Posesorul de bună-credință are însă dreptul la restituirea cheltuielilor necesare și utile făcute cu bunul (reparații, îmbunătățiri).

Acțiunea în revendicare vs. acțiunea posesorie

Acțiunea în revendicare protejează dreptul de proprietate și se judecă pe fondul dreptului. Acțiunea posesorie protejează doar posesia, fără să se discute cine este proprietar — este un mijloc rapid de redobândire a posesiei, care nu împiedică un proces ulterior de revendicare. Pentru a urmări un astfel de dosar civil, folosiți portalul instanțelor.